Eperienta
celor Trei Mari Valuri ne invata ca de fiecare daca cand o societate trece la
un nivel superior de complexitate, automat povara decizionala creste; Toffler
sustine foarte bine faptul ca amploarea democratiei depinde mai putin de
cultura, de conceptul marxist de clasa, de curajul de a lupta, de vointa politica, decat de “povara
decizionala a fiecarei societati”. Pe masura ce povara se ingreuneaza, aceasta
se va distribui intr-o mai larga participare democratica; iar pe masura ce
aceasta creste, democratia nu mai e “o chestiune de alegere”, ci una de
supravietuire, “o necessitate a evolutiei. De altfel, se remarca si nevoia de
institutii noi, fie ele politice, educationale, familiale sau de corporatie, in
conexiune cu nevoile noastre pentru o noua baza energetica, noi tehnologii si noi
industrii, iar daca aceasta conexiune nu este sesizata, este imposibila
intelegerea societatii contemporane.
Alvin
Toffler spune ca “unele generatii se nasc pentru a crea, iar altele pentru a
mentine o civilizatie”, iar asta se aplica in cazul generatiilor celui de-al
Doilea Val, care, fortate de imprejurari, au trebuit sa fie creatoare. Pe de
alta parte, exista un numar de pseudorevolutionari, cum ar fi arheo-marxistii,
anarho-romantici, fanaticii de extrema dreapta, etc, care au ramas ancorati in perimetrul
mentalitatii si dogmelor celui de-Al Doilea Val, si pentru care nicio schimbare
nu este indeajuns de radicala. Insa chiar daca aceasta supralupta se intensifica,
nu vom asista la retrairea unei drame revolutionare; civilizatia celui de-Al
Treilea Val a rezultat din mii de inovatii si ciocniri pe multiple planuri, mai
degraba decat printr-o bulversare unica si decisiva, cum a fost in cazul
trecerii de la Primul Val la Al Doilea Val.
Adevarul
este ca suntem in plin proces de desfasurare a celui de-Al Treilea Val si tot
nu stim concret ceea ce ne rezerva viitorul. Ceea ce putem face in acest sens,
spune Toffler, este sa initiem simultan la nivel global un proces de invatare
sociala, un “experiment de democratie anticipativa”, prin care sa pregatim
oamenii pentru dislocarile si crizele ce urmeaza. Acest lucru nefiind initiat,
in prezent avem parte de o catastrofa economica mondiala, careia cu greu ii
facem fata, oamenii nefiind invatati cum sa actioneze in astfel de momente.
Insa tot Alvin Toffler sustine ca “trebuie sa ii combatem pe asasinii de idei”,
mereu gata sa ucida orice sugestie noua, pe motiv ca este irealizabila. Insa
atitudinea lor este una ocrotitoare fata de tot ceea ce exista in mod absurd,
opresiv si nefunctional. In acest caz, noua ne revine datoria de a lupta pentru
libertatea de exprimare, pentru dreptul oamenilor de a se face auziti, de a-si
face cunoscute ideile. Ne putem complace in ipostaza de generatie creata pentru
“a se mentine” sau putem sa ne impotrivim comoditatii si sa creem un nou drum
pentru noi, dar mai ales pentru urmasii nostrii. Cu totii trebuie sa contribuim
la formarea istoriei, insa este decizia fiecarui individ sa o faca cu ecou sau
fara.




