Nascuti pentru a crea!

Eperienta celor Trei Mari Valuri ne invata ca de fiecare daca cand o societate trece la un nivel superior de complexitate, automat povara decizionala creste; Toffler sustine foarte bine faptul ca amploarea democratiei depinde mai putin de cultura, de conceptul marxist de clasa, de curajul de  a lupta, de vointa politica, decat de “povara decizionala a fiecarei societati”. Pe masura ce povara se ingreuneaza, aceasta se va distribui intr-o mai larga participare democratica; iar pe masura ce aceasta creste, democratia nu mai e “o chestiune de alegere”, ci una de supravietuire, “o necessitate a evolutiei. De altfel, se remarca si nevoia de institutii noi, fie ele politice, educationale, familiale sau de corporatie, in conexiune cu nevoile noastre pentru o noua baza energetica, noi tehnologii si noi industrii, iar daca aceasta conexiune nu este sesizata, este imposibila intelegerea societatii contemporane.

Alvin Toffler spune ca “unele generatii se nasc pentru a crea, iar altele pentru a mentine o civilizatie”, iar asta se aplica in cazul generatiilor celui de-al Doilea Val, care, fortate de imprejurari, au trebuit sa fie creatoare. Pe de alta parte, exista un numar de pseudorevolutionari, cum ar fi arheo-marxistii, anarho-romantici, fanaticii de extrema dreapta, etc, care au ramas ancorati in perimetrul mentalitatii si dogmelor celui de-Al Doilea Val, si pentru care nicio schimbare nu este indeajuns de radicala. Insa chiar daca aceasta supralupta se intensifica, nu vom asista la retrairea unei drame revolutionare; civilizatia celui de-Al Treilea Val a rezultat din mii de inovatii si ciocniri pe multiple planuri, mai degraba decat printr-o bulversare unica si decisiva, cum a fost in cazul trecerii de la Primul Val la Al Doilea Val.

Adevarul este ca suntem in plin proces de desfasurare a celui de-Al Treilea Val si tot nu stim concret ceea ce ne rezerva viitorul. Ceea ce putem face in acest sens, spune Toffler, este sa initiem simultan la nivel global un proces de invatare sociala, un “experiment de democratie anticipativa”, prin care sa pregatim oamenii pentru dislocarile si crizele ce urmeaza. Acest lucru nefiind initiat, in prezent avem parte de o catastrofa economica mondiala, careia cu greu ii facem fata, oamenii nefiind invatati cum sa actioneze in astfel de momente. Insa tot Alvin Toffler sustine ca “trebuie sa ii combatem pe asasinii de idei”, mereu gata sa ucida orice sugestie noua, pe motiv ca este irealizabila. Insa atitudinea lor este una ocrotitoare fata de tot ceea ce exista in mod absurd, opresiv si nefunctional. In acest caz, noua ne revine datoria de a lupta pentru libertatea de exprimare, pentru dreptul oamenilor de a se face auziti, de a-si face cunoscute ideile. Ne putem complace in ipostaza de generatie creata pentru “a se mentine” sau putem sa ne impotrivim comoditatii si sa creem un nou drum pentru noi, dar mai ales pentru urmasii nostrii. Cu totii trebuie sa contribuim la formarea istoriei, insa este decizia fiecarui individ sa o faca cu ecou sau fara.